E destul de greu să ai o idee cât de cât satisfăcătoare asupra valorii unui artist contemporant - reflectată, desigur, prin prisma operelor sale. Mulţi dintre artiştii cu care lucrăm au ...şi nu au o viziune clar-determinată. Sigur, din punctul de vedere al unui dealer, mulţi se gândesc că totul se reduce la a cumpăra ieftin şi la a vinde scump. E şi ăsta un punct de vedere. Dar nu neapărat cel real.
Ceea ce nu se vede - deşi fiecare dintre voi face la fel fără, probabil, a-şi da seama - e investiţia de dinaintea succesului.
Nu poţi crea o operă de artă fără a avea instrumentele necesare. Începem cu talentul, desigur, cu imaginaţia, dar nu am să pot lăsa deoparte lucruşoarele "infime" - în cazul unui pictor, culorile. Suportul. Pensula, deşi unii pot picta cu degetele, nu? E nevoie, aşadar, de "dale" aşezate pe drumul către succes. Oricare ar fi acestea.
Ceea ce nu se vede - deşi fiecare dintre voi face la fel fără, probabil, a-şi da seama - e investiţia de dinaintea succesului.
Nu poţi crea o operă de artă fără a avea instrumentele necesare. Începem cu talentul, desigur, cu imaginaţia, dar nu am să pot lăsa deoparte lucruşoarele "infime" - în cazul unui pictor, culorile. Suportul. Pensula, deşi unii pot picta cu degetele, nu? E nevoie, aşadar, de "dale" aşezate pe drumul către succes. Oricare ar fi acestea.
Original Pablo Picasso, cu certificat de autenticitate, scrisoare de provenienţă, vândut septembrie 2011 pentru $255.
"Nud, studiu"
guaşă
38 cm x 30 cm
"Nud, studiu"
guaşă
38 cm x 30 cm
Original Pablo Picasso, cu certificat de autenticitate, scrisoare de provenienţă, vândut septembrie 2011 pentru $350.
"Portretul unei tinere blonde"
guaşă
36 cm x 28 cm
"Portretul unei tinere blonde"
guaşă
36 cm x 28 cm
Sunt doar câteva exemple.
Da, nu cele mai concludente dar nici cele mai proaste. Nu toţi artiştii sunt Picasso aşa cum nu toţi sculptorii sunt Brâncuşi. Şi atunci de unde pleacă (şi unde ajung) preţurile artei Româneşti?
Am avut o discuţie recentă cu unul dintre artişti (Român) care, în primă fază, mi-a spus "astea sunt preţurile mele, sub ele nu pot să vând". Preţuri de câteva sute de euro per tablou. Şi m-am conformat. Tablourile au stat la vânzare o lună...două...Rezultatul a fost nul. La un moment-dat, unul din tablouri a fost pus la vânzare chiar de către artist la preţul de 0.99 cenţi. Plus 20 de dolari transport către Statele Unite.
Sigur, nu contest că e şi asta o modalitate de a te face promovat. Ceea ce trebuie reţinut este că suntem mereu într-o balanţă greu de controlat. E o balanţă a bunului-simţ. Şi că, în ziua de azi, orice pas pe care îl faci e ţinut minte. O să spuneţi "Bah, ce mare lucru? e un simplu tablou care s-a vândut cu 99 de cenţi".
Nu, nu e doar atât.
Istoria acestui tablou - şi mai ales a preţului la care s-a vândut - va atârna greu în portofoliul internaţional al artistului. Înainte de a cumpăra, colecţionarii serioşi verifică preţurile, provenienţa, istoria, CV-ul unui artist. Toate preţurile operelor de artă vândute prin intermediul internetului sunt stocate de sute şi sute de website-uri care nu se ocupă decât cu aşa ceva.
"Da", veţi spune, "colecţionarii serioşi, dar operele mele de artă sunt pentru ceilalţi". O precizare. "Ceilalţi" nu investesc sute sau mii de euro în tablouri. Punct.
Stimaţi artişti.
Aveţi o concurenţă grozavă la nivel mondial. Wal-Mart a început (şi am să postez în curând fotografii) să vândă în Statele Unite picturi produse pe bandă rulantă în China în stil European. Peisaje, portrete, etc. La preţuri derizorii, $39.99 - $59.99. Americanul de rând (da, contrar ideii generale, există şi Americani de rând care gândesc de zece ori dacă vor să-şi plătească rata la casă sau să cumpere un tablou) va prefera un tablou ieftin unui tablou scump, mai ales atunci când numele artistului nu înseamnă ceva. Pentru a putea vinde aveţi nevoie de competitivitate - în primul rând - şi de nume - nu în ultimul rând. Competitivitatea se poate obţine relativ repede. A-ţi face un nume în această eră a informaţiei e mai greu.
Da, nu cele mai concludente dar nici cele mai proaste. Nu toţi artiştii sunt Picasso aşa cum nu toţi sculptorii sunt Brâncuşi. Şi atunci de unde pleacă (şi unde ajung) preţurile artei Româneşti?
Am avut o discuţie recentă cu unul dintre artişti (Român) care, în primă fază, mi-a spus "astea sunt preţurile mele, sub ele nu pot să vând". Preţuri de câteva sute de euro per tablou. Şi m-am conformat. Tablourile au stat la vânzare o lună...două...Rezultatul a fost nul. La un moment-dat, unul din tablouri a fost pus la vânzare chiar de către artist la preţul de 0.99 cenţi. Plus 20 de dolari transport către Statele Unite.
Sigur, nu contest că e şi asta o modalitate de a te face promovat. Ceea ce trebuie reţinut este că suntem mereu într-o balanţă greu de controlat. E o balanţă a bunului-simţ. Şi că, în ziua de azi, orice pas pe care îl faci e ţinut minte. O să spuneţi "Bah, ce mare lucru? e un simplu tablou care s-a vândut cu 99 de cenţi".
Nu, nu e doar atât.
Istoria acestui tablou - şi mai ales a preţului la care s-a vândut - va atârna greu în portofoliul internaţional al artistului. Înainte de a cumpăra, colecţionarii serioşi verifică preţurile, provenienţa, istoria, CV-ul unui artist. Toate preţurile operelor de artă vândute prin intermediul internetului sunt stocate de sute şi sute de website-uri care nu se ocupă decât cu aşa ceva.
"Da", veţi spune, "colecţionarii serioşi, dar operele mele de artă sunt pentru ceilalţi". O precizare. "Ceilalţi" nu investesc sute sau mii de euro în tablouri. Punct.
Stimaţi artişti.
Aveţi o concurenţă grozavă la nivel mondial. Wal-Mart a început (şi am să postez în curând fotografii) să vândă în Statele Unite picturi produse pe bandă rulantă în China în stil European. Peisaje, portrete, etc. La preţuri derizorii, $39.99 - $59.99. Americanul de rând (da, contrar ideii generale, există şi Americani de rând care gândesc de zece ori dacă vor să-şi plătească rata la casă sau să cumpere un tablou) va prefera un tablou ieftin unui tablou scump, mai ales atunci când numele artistului nu înseamnă ceva. Pentru a putea vinde aveţi nevoie de competitivitate - în primul rând - şi de nume - nu în ultimul rând. Competitivitatea se poate obţine relativ repede. A-ţi face un nume în această eră a informaţiei e mai greu.
TOP PREŢURI SEPTEMBRIE 2011
Sursa: eBay
Sursa: eBay
Am numărat totodată peste 200 de tablouri obscure, "semnate", vândute la 0.99 cenţi. Provenienţa - China. Mai jos câteva exemple. Concurenţa.
RSS Feed
