Eu si Dali: Poveste suprarealistă (2008), publicat de editura Polirom, reprezintă progenitura cu parfum de artă prin care jurnalistul si romancierul belgian Stan Lauryssens aduce în lumina reflectoarelor unele aspecte, in general ocultate, referitoare la arta lui Salvador Dali. Ne confruntăm cu un roman autobiografic, în care accentul este pus pe ocupația autorului, aceea de vânzător de falsuri Dali, într-o epocă în care pictorul catalan era un nume bine înrădăcinat în solul celebrității, dar în vârstă și secătuit de idei valoroase. Cariera lui Stan Lauryssens, marcată de publicarea de interviuri false și vânzarea de obiecte de artă la fel de false, a fost condimentată cu vizite la închisoare și publicarea unei serii de alte cărți, de la romane care abordează problema nazistă și până la romane polițiste.
În cele 260 de pagini ale ediției în limba română a romanului care tratează experiențele autorului în arena artei suprarealiste, aflăm cum Stan, funcționar cu o slujbă lipsită de importanță într-o fabrică de brânzeturi, realizează tranziția de la rolul de mașinărie umană de găurit rolele de brânză, la cel de corespondent al unei reviste care scria despre celebrități și, mai târziu, de falsificator și vânzător de opere de artă aparținând lui Salvador Dali. Lipsa de fonduri a revistei îl forțează pe Stan să elaboreze interviuri fictive cu staruri de la Hollywood. Invariabil, coperta dedicată lui Dali atinge vânzări record, iar Stan realizează valoarea de piață a pictorului catalan.
Din momentul în care este contactat de C.I.I.- Clubul Internațional de Investiții, succesul lui Stan ca dealer de artă se datorează, în parte, impresiei eronate a investitorilor că dealerul lor l-ar cunoaște personal pe Dali, o dovadă pentru autenticitatatea operelor. Romanul este impregnat de prezența lui Dali precum o casă bântuită de fantome, prin aparițiile televizate descrise, prin informațiile publice ori mărturisirile făcute de numeroase persoane din anturajul pictorului, de la Andy Warhol și Amanda Lear până la pictorii din spatele francizei Salvador Dali, Francesc, pretinsa jucarie sexuală pedofilă a lui Dali sau frizerul pictorului - pe scurt, Stan Lauryssens creionează un bogat portret social și moral pentru Dali fără să fi intrat în contact cu el în niciuna din instanțele importante ale vieții personale a pictorului. Aflăm, astfel, detalii picante despre obiceiurile artistice și sexuale sau chiar celebra mustață daliniană. Obsesia pentru bani îl determină pe Dali să participe în mod activ la fabricarea de tablouri lipsite de autenticitate, semnând panze albe sau coli pe care urmau să fie imprimate reproduceri ale operelor. Bătrân fiind, Dali ajunge să fie exploatat pentru prețioasele sale semnături, pe care le aplică pe sute de suporturi: 'Fiecare gravură Dali are Certificatul ei de Autenticitate semnat […] de către managerul lui Dali. Sau de către Dali insuși. Cu asemenea certificate, chiar și cele mai false Dali-uri devin originale'. Într-una din scenele prezentate în roman, Stan ajunge în prezența unui Dali bolnav și suferind, aflat către sfârșitul vieții și detașat de realitate, fiind marcat de această întâlnire. Frauda cu obiecte de artă semnate Salvador Dali este demascată în cele din urmă, iar Stan este încarcerat în închisoarea de înaltă securitate din Madrid, dar eliberat dupa trei luni și jumătate. Dali se stinge din viață la scurt timp, iar Stan ajunge să viziteze casa și atelierul de lucru al acestuia.
Autobiografia lui Stan Lauryssens evidențiază superficialitatea care poate apărea adesea cu privire la operele de artă cu autori celebri - semnătura de pe lucrare este mai valoroasă decât lucrarea în sine, fie originalul, fie o reproducere oficială în serie. Au fost consemnate peste 650 de semnături ale lui Dali, iar în privința unor lucrări planează suspiciunea că ar fi fost realizate de pictori bine instruiți în privința stilului dalinian cu acordul artistului catalan. Persoana Dali, deși aproape absentă din roman (cu excepția întâlnirii dramatice dintre el și Stan) în comparație cu mitul și conceptul Dali, reușește să captureze mare parte din acțiunea poveștii. Aparițiile sale sunt spontane, dar fuzionează cu detaliile tehnice și conferă un ton de familiaritate narațiunii. Accentul este pus pe excentricitatea artistului, alimentând imaginea stereotipică formată în prealabil. Admiratorii lui Dali, în special, se vor delecta cu această poveste care le oferă ocazia să arunce o privire în universul intim al artistului, așa cum este văzut de cunoscuți. Firul narativ este simplu de urmărit și conține fragmente din interviurile lui Dali ce reușesc să creeze imagini vivide în mintea cititorului, fiind menținută inclusiv graseierea exagerată: 'Niciun ecRRRan din lumea asta nu e destul de maRRRe pentru geniulll lui Dali. Ar trebui să-l pRRRoiecteze pe Lună și să descRRRie fi-e-ca-RRRe clipă din viața lui Dali, filmul ar trebui să dureze șaptezeci de aniii.'
Ecranizarea romanului, începută în 2009, cu Al Pacino în rolul lui Salvador Dali, a fost suspendată din cauza neînțelegerilor dintre regizorul Andrew Niccol si Fundația Gala-Salvador Dali, provocate de inadvertențele scenaristice care contraveneau cu realitatea istorică.
În cele 260 de pagini ale ediției în limba română a romanului care tratează experiențele autorului în arena artei suprarealiste, aflăm cum Stan, funcționar cu o slujbă lipsită de importanță într-o fabrică de brânzeturi, realizează tranziția de la rolul de mașinărie umană de găurit rolele de brânză, la cel de corespondent al unei reviste care scria despre celebrități și, mai târziu, de falsificator și vânzător de opere de artă aparținând lui Salvador Dali. Lipsa de fonduri a revistei îl forțează pe Stan să elaboreze interviuri fictive cu staruri de la Hollywood. Invariabil, coperta dedicată lui Dali atinge vânzări record, iar Stan realizează valoarea de piață a pictorului catalan.
Din momentul în care este contactat de C.I.I.- Clubul Internațional de Investiții, succesul lui Stan ca dealer de artă se datorează, în parte, impresiei eronate a investitorilor că dealerul lor l-ar cunoaște personal pe Dali, o dovadă pentru autenticitatatea operelor. Romanul este impregnat de prezența lui Dali precum o casă bântuită de fantome, prin aparițiile televizate descrise, prin informațiile publice ori mărturisirile făcute de numeroase persoane din anturajul pictorului, de la Andy Warhol și Amanda Lear până la pictorii din spatele francizei Salvador Dali, Francesc, pretinsa jucarie sexuală pedofilă a lui Dali sau frizerul pictorului - pe scurt, Stan Lauryssens creionează un bogat portret social și moral pentru Dali fără să fi intrat în contact cu el în niciuna din instanțele importante ale vieții personale a pictorului. Aflăm, astfel, detalii picante despre obiceiurile artistice și sexuale sau chiar celebra mustață daliniană. Obsesia pentru bani îl determină pe Dali să participe în mod activ la fabricarea de tablouri lipsite de autenticitate, semnând panze albe sau coli pe care urmau să fie imprimate reproduceri ale operelor. Bătrân fiind, Dali ajunge să fie exploatat pentru prețioasele sale semnături, pe care le aplică pe sute de suporturi: 'Fiecare gravură Dali are Certificatul ei de Autenticitate semnat […] de către managerul lui Dali. Sau de către Dali insuși. Cu asemenea certificate, chiar și cele mai false Dali-uri devin originale'. Într-una din scenele prezentate în roman, Stan ajunge în prezența unui Dali bolnav și suferind, aflat către sfârșitul vieții și detașat de realitate, fiind marcat de această întâlnire. Frauda cu obiecte de artă semnate Salvador Dali este demascată în cele din urmă, iar Stan este încarcerat în închisoarea de înaltă securitate din Madrid, dar eliberat dupa trei luni și jumătate. Dali se stinge din viață la scurt timp, iar Stan ajunge să viziteze casa și atelierul de lucru al acestuia.
Autobiografia lui Stan Lauryssens evidențiază superficialitatea care poate apărea adesea cu privire la operele de artă cu autori celebri - semnătura de pe lucrare este mai valoroasă decât lucrarea în sine, fie originalul, fie o reproducere oficială în serie. Au fost consemnate peste 650 de semnături ale lui Dali, iar în privința unor lucrări planează suspiciunea că ar fi fost realizate de pictori bine instruiți în privința stilului dalinian cu acordul artistului catalan. Persoana Dali, deși aproape absentă din roman (cu excepția întâlnirii dramatice dintre el și Stan) în comparație cu mitul și conceptul Dali, reușește să captureze mare parte din acțiunea poveștii. Aparițiile sale sunt spontane, dar fuzionează cu detaliile tehnice și conferă un ton de familiaritate narațiunii. Accentul este pus pe excentricitatea artistului, alimentând imaginea stereotipică formată în prealabil. Admiratorii lui Dali, în special, se vor delecta cu această poveste care le oferă ocazia să arunce o privire în universul intim al artistului, așa cum este văzut de cunoscuți. Firul narativ este simplu de urmărit și conține fragmente din interviurile lui Dali ce reușesc să creeze imagini vivide în mintea cititorului, fiind menținută inclusiv graseierea exagerată: 'Niciun ecRRRan din lumea asta nu e destul de maRRRe pentru geniulll lui Dali. Ar trebui să-l pRRRoiecteze pe Lună și să descRRRie fi-e-ca-RRRe clipă din viața lui Dali, filmul ar trebui să dureze șaptezeci de aniii.'
Ecranizarea romanului, începută în 2009, cu Al Pacino în rolul lui Salvador Dali, a fost suspendată din cauza neînțelegerilor dintre regizorul Andrew Niccol si Fundația Gala-Salvador Dali, provocate de inadvertențele scenaristice care contraveneau cu realitatea istorică.
Stan Lauryssens
© Romanian Artworks & Lo Romanov 2015
RSS Feed
