![Picture](/uploads/4/5/1/0/4510210/9437211_orig.png)
În urma precendentului articol publicat în Lo's Corner, mai mulți cititori mi-au sugerat să caut, citesc și recomand o carte tradusă în limba română care să evoce, fie și în termeni preponderent fictivi, viața pictoriței chineze Pan Yuliang. M-am conformat, iar căutările mi-au scos în cale cartea scriitoarei Jennifer Cody Epstein, intitulată Pictorița din Shanghai (The Painter from Shanghai).
Dacă nu mi-ați citit articolul dedicat acestei artiste, vă voi spune ca Pan Yuliang a fost prima femeie pictor din China care a pictat în stil 'vestic', european. Mai mult, o parte dintre creațiile sale au reprezentat autoportrete nud, iar adolescența pictoriței a fost petrecută într-un bordel, ca prostituată. Așadar, vom afla povestea unei prostituate celebre pe plan local, metamorfozată în creatoare de artă cu ajutorul iubirii unui bărbat neînțeles.
Deși urmează, pe cât posibil, evenimentele cunoscute din viața lui Yuliang, Pictorița din Shanghai a fost concepută ca o lucrare fictivă în ceea ce privește derularea minuțioasă a evenimentelor, cum ar fi viața de curtezană într-o 'casă de flori' sau emoțiile personajelor, expuse în cadrul domestic. Prima jumătate a cărții este dedicată copilariei lui Yuliang, orfană care trăiește în casa unchiului său opioman, și a adolescenței petrecute oferind amor în schimbul banilor și favorurilor. Încă de la vârsta de 14 ani, când este vândută de unchiul său și devine 'frunză' într-un bordel, Yuliang învață să își păstreze aspirațiile ascunse, neîncetând nici măcar un minut să spere că își va recăpăta libertatea. În calitate de 'frunză', Yuliang se află în serviciul celei mai frumoase și productive 'flori' din 'casă', primind pregătire pentru viața viitoare de 'floare'. Jinling devine, cu timpul, ceva mai mult decât îndrumătoare, dar refugiul sentimental al fetelor este singurul obstacol în calea macerării emoționale care survine în urma traiului într-un bordel. Poezia, prezentă de-a lungul vieții lui Yuliang ca un liman delicat, țesut din mătase, este panaceul administrat în momentele cele mai dureroase cu minuțiozitatea cu care un cord pompează sânge, reîmprospătând gustul pentru viață.
Singurele metode de evadare dintr-un astfel de mediu sunt fie moartea, fie bătrânețea, dar Yuliang devine una dintre-o puținele excepții de la regulă atunci când, deși lucra drept prima floare a casei- așadar, foarte productivă pentru matroană, este răscumpărată de un tânăr inspector vamal care pare imun la farmecele tinerei, părând să remarce, mai degrabă, substanța ascunsă într-un corp folosit după placul bărbaților. Zanhua o percepe in calitate de Yin al său, dar Yuliang se vede pe ea însăși precum Yang-ul artei sale aflate în stadiu de simplu mugure infim.
De aici înainte, Yuliang devine Pan Yuliang, iar casnicia cu Pan Zanhua reprezintă punctul inițial al adevăratei sale libertăți de exprimare artistică. Studiile în China și Europa îi conturează stilul modern, post-impresionist, iar tânăra artistă nu accepta concesii atunci când vine vorba despre artă sa. Deși amplu criticată pentru stilul său excentric și înconjurată de conversații clandestine despre trecutul său, pictorița nu lasă aproape niciodată, de-a lungul capitolelor, impresia că ar abdica de la principiile sale. Alegerile îi pot fi, în sfârșit, egoiste și dictate de propria plăcere și voce interioară.
Fiecare personaj are o trăsătura de caracter predominantă. Yuliang este femeia determinată să își permită să fie ea însăși, chiar și atunci când afișează supunere. Pan Zanhua, în schimb, este întruchiparea sacrificiului în numele iubirii pe care i-o poartă soției sale, în pofida faptului că aceasta se îndepărtează din ce în ce mai mult de el. Nefericit și nemulțumit, Zanhua își păstrează neîmplinirea emoțională ascunsă cât de adânc posibil. Yuliang nu ar fi avut cum să observe acest aspect- ea nu-i acordase niciodată prea multă atenție celui care o salvase. Revoluționarul Xudun este figura revoltei față de sistemul politic, imaginea tinerilor chinezi din anii '30 care caută să își împlinească idealurile departe de influența japonezilor, anticipând instaurarea comunismului.
Romanul prezentat astăzi reușeste, totodată, să ilustreze condiția femeii chineze la final de secol nouăsprezece: fascinația 'crinilor perfecți', adică drama legării picioarelor fetelor, ceea ce le împiedică să obțină cât de puțină independență față de membrii masculini ai familiei. Așadar, femeia chineză poate face doar atâția pași cât sa rămână sub supraveghere, iar asta cu eforturi dureroase, fiind ținută la distanță de orice activitate productivă pentru ea însăși. Femeia chineză nu luptă pentu cauza ei deoarece societatea o pedepsește- picioarele îi sunt luate de sub stăpânire, iar pasiunile îi sunt ucise in urma unei acțiuni care se metamorfozează, în mod ironic, în autoflagelare. Pan Yuliang nu are picioarele deformate decât în mică masură, iar libertatea de a merge nu doar pe calea imaginației, ci si pe cea a concretizării acesteia, o ajută în ultimă instanță să își păstreze intactă forța de a îndrăzni.
Vă recomand acest roman pentru mesajul transmis, acela că determinarea, curajul și încrederea pot depăși chiar si cel mai rigid obstacol.
Dacă nu mi-ați citit articolul dedicat acestei artiste, vă voi spune ca Pan Yuliang a fost prima femeie pictor din China care a pictat în stil 'vestic', european. Mai mult, o parte dintre creațiile sale au reprezentat autoportrete nud, iar adolescența pictoriței a fost petrecută într-un bordel, ca prostituată. Așadar, vom afla povestea unei prostituate celebre pe plan local, metamorfozată în creatoare de artă cu ajutorul iubirii unui bărbat neînțeles.
Deși urmează, pe cât posibil, evenimentele cunoscute din viața lui Yuliang, Pictorița din Shanghai a fost concepută ca o lucrare fictivă în ceea ce privește derularea minuțioasă a evenimentelor, cum ar fi viața de curtezană într-o 'casă de flori' sau emoțiile personajelor, expuse în cadrul domestic. Prima jumătate a cărții este dedicată copilariei lui Yuliang, orfană care trăiește în casa unchiului său opioman, și a adolescenței petrecute oferind amor în schimbul banilor și favorurilor. Încă de la vârsta de 14 ani, când este vândută de unchiul său și devine 'frunză' într-un bordel, Yuliang învață să își păstreze aspirațiile ascunse, neîncetând nici măcar un minut să spere că își va recăpăta libertatea. În calitate de 'frunză', Yuliang se află în serviciul celei mai frumoase și productive 'flori' din 'casă', primind pregătire pentru viața viitoare de 'floare'. Jinling devine, cu timpul, ceva mai mult decât îndrumătoare, dar refugiul sentimental al fetelor este singurul obstacol în calea macerării emoționale care survine în urma traiului într-un bordel. Poezia, prezentă de-a lungul vieții lui Yuliang ca un liman delicat, țesut din mătase, este panaceul administrat în momentele cele mai dureroase cu minuțiozitatea cu care un cord pompează sânge, reîmprospătând gustul pentru viață.
Singurele metode de evadare dintr-un astfel de mediu sunt fie moartea, fie bătrânețea, dar Yuliang devine una dintre-o puținele excepții de la regulă atunci când, deși lucra drept prima floare a casei- așadar, foarte productivă pentru matroană, este răscumpărată de un tânăr inspector vamal care pare imun la farmecele tinerei, părând să remarce, mai degrabă, substanța ascunsă într-un corp folosit după placul bărbaților. Zanhua o percepe in calitate de Yin al său, dar Yuliang se vede pe ea însăși precum Yang-ul artei sale aflate în stadiu de simplu mugure infim.
De aici înainte, Yuliang devine Pan Yuliang, iar casnicia cu Pan Zanhua reprezintă punctul inițial al adevăratei sale libertăți de exprimare artistică. Studiile în China și Europa îi conturează stilul modern, post-impresionist, iar tânăra artistă nu accepta concesii atunci când vine vorba despre artă sa. Deși amplu criticată pentru stilul său excentric și înconjurată de conversații clandestine despre trecutul său, pictorița nu lasă aproape niciodată, de-a lungul capitolelor, impresia că ar abdica de la principiile sale. Alegerile îi pot fi, în sfârșit, egoiste și dictate de propria plăcere și voce interioară.
Fiecare personaj are o trăsătura de caracter predominantă. Yuliang este femeia determinată să își permită să fie ea însăși, chiar și atunci când afișează supunere. Pan Zanhua, în schimb, este întruchiparea sacrificiului în numele iubirii pe care i-o poartă soției sale, în pofida faptului că aceasta se îndepărtează din ce în ce mai mult de el. Nefericit și nemulțumit, Zanhua își păstrează neîmplinirea emoțională ascunsă cât de adânc posibil. Yuliang nu ar fi avut cum să observe acest aspect- ea nu-i acordase niciodată prea multă atenție celui care o salvase. Revoluționarul Xudun este figura revoltei față de sistemul politic, imaginea tinerilor chinezi din anii '30 care caută să își împlinească idealurile departe de influența japonezilor, anticipând instaurarea comunismului.
Romanul prezentat astăzi reușeste, totodată, să ilustreze condiția femeii chineze la final de secol nouăsprezece: fascinația 'crinilor perfecți', adică drama legării picioarelor fetelor, ceea ce le împiedică să obțină cât de puțină independență față de membrii masculini ai familiei. Așadar, femeia chineză poate face doar atâția pași cât sa rămână sub supraveghere, iar asta cu eforturi dureroase, fiind ținută la distanță de orice activitate productivă pentru ea însăși. Femeia chineză nu luptă pentu cauza ei deoarece societatea o pedepsește- picioarele îi sunt luate de sub stăpânire, iar pasiunile îi sunt ucise in urma unei acțiuni care se metamorfozează, în mod ironic, în autoflagelare. Pan Yuliang nu are picioarele deformate decât în mică masură, iar libertatea de a merge nu doar pe calea imaginației, ci si pe cea a concretizării acesteia, o ajută în ultimă instanță să își păstreze intactă forța de a îndrăzni.
Vă recomand acest roman pentru mesajul transmis, acela că determinarea, curajul și încrederea pot depăși chiar si cel mai rigid obstacol.