Istoria și arta. Politica și pasiunile umane. Aceste perechi, antagonice la suprafață, dar interconectate prin legături indivizibile, reprezintă pilonii de susținere ai romanului despre care veți afla în rândurile de astăzi. Motivul pentru care Eu, Mona Lisa, roman fictiv ce înglobează elemente ale istoriei florentine și ale creativității autoarei Jeanne Kalogridis, este acela că prezintă acest amestec omogen de elemente reale și fictive prin filtrul unui personaj clasic din pictură. După cum sugerează și titlul, acest personaj este nimeni alta decât Mona Lisa, enigmatica figură aproape sinonimă cu Leonardo-pictorul, una dintre laturile creative ale geniului din Vinci.
Dacă citim datele sale biografice, adevărata Mona Lisa, adică Lisa del Giocondo, nu ne apare ca o femeie trecută prin multe evenimente deosebite de-a lungul vieții. Căsătorită cu Francesco del Giocondo și, aparent, claustrată în perimetrii stilului de viața repetitiv, călduț și limitat al unei femei bogate din secolele cincisprezece-șaisprezece, Madonna Lisa a devenit eternă datorită picturii comandate de soțul său. Dacă vă așteptați ca Jeanne Kalogridis să urmeze și prezinte ad literam viața doamnei del Giocondo, veți fi plăcut surprinși să aflați că nu așa stau lucrurile. Naratoarea Lisa, cu toate rigiditățile aferente unei tinere a secolului său, nu ezită să își acorde suficiente momente de rebeliune canalizate împotriva încorsetărilor la care erau supuse reprezentantele sexului feminin.
Dar cine o acompaniază pe Lisa în acest roman? În primul rând, povestea sa de dragoste, unul dintre firele narative principale. Aici, adolescenta Lisa îl întâlnește pe Giuliano de Medici, frumosul și nobilul mezin al Magnificului Lorenzo, iar povestea lor de iubire ia naștere pe fundalul iminentei morți a conducătorului Florenței, bolnav de gută și subminat public și asiduu de înfocatul Savonarola, călugăr dominican și predicator persuasiv, dornic de a deveni un lider reformator al vieții religioase și laice.
În al doilea rând, povestea trecutului familiei de Medici. Un alt Giuliano de Medici, frumosul și inocentul frate al lui Lorenzo, fusese victima unui asasinat organizat in 1478 de către familia Pazzi și susținătorii lor. Lorenzo însuși supraviețuiește cu greu în urma acestui complot, marcat moral pe lângă aceasta. De aici, o întreagă vendetta își intinde tentaculele mortale de-a lungul anilor asupra asasinilor și complicilor demascați, cu excepția unuia, cel pe urma caruia pornesc Leonardo, pictorul din Vinci, și Lorenzo.
În al treilea rând, întâlnim unele dintre capetele luminate ale Renașterii- facem cunoștință cu sus-menționatul Leonardo, cu Botticelli și chiar cu geniul filosofiei renascentiste Pico della Mirandola, poliglotul care vorbea mai mult de zece limbi la vârsta de 14 ani. Acești artizani ai artei vizuale și, respectiv, filosofiei, își integrează poveștile nefericirii personale în țesătura romanului.
Echilibrul social fragil menținut de Lorenzo în ultimii ani ai vieții se destramă după moartea care survine in 1492, atunci când moștenitorul său, Piero, pare să eșueze în încercarea de a fi un bun lider, fiind depășit de haosul socio-politic alimentat de Savonarola. Mai mult, regele francez Carol al VIII-lea toarnă ultima picătură de combustibil peste focul florentin când armata sa ocupă orașul.
Ce poate face Lisa în acest context? În afară de a se căsători în secret cu Giuliano, fără aprobarea tatălui ei, nu prea multe. Atunci când Giuliano dispare, Lisa este forțată de împrejurările nefericite (și în pofida eforturilor de a îl găsi pe Giuliano) să se impace cu tatăl său, negustorul de țesături Antonio Gherardini, cel apăsat de propriul său trecut. Sclava Lisei, Zalumma, este personajul care conferă hotărâre și înțelepciune multora dintre situațiile cu care se confruntă Lisa, atunci când aceasta primește lovitură după lovitură- își pierde mama, încetează să comunice cu tatăl său și, mai târziu, își pierde soțul când e încă o adolescentă. Iar atunci când în scenă intră Francesco del Giocondo, Lisa acceptă o căsătorie nefericită de dragul copilului nenăscut al lui Giuliano, din dorința de a îi conferi acestuia o protecție fragilă și iluzorie, dar ulterior dezintegrată. Rând pe rând, susținătorii familiei de Medici sunt fie convertiți forțat la interesele familiei Pazzi, fie exterminați. Intrigile și secretele sunt mult mai profunde decât îi păreau inițial Lisei. Dar ea este puternică și își cunoaște scopurile, în pofida dezamăgirilor cauzate de cel pe care îl considera a fi tatăl ei și de cel care ii devenise un soț-paravan. Pornind în căutarea asasinului necunoscut al fratelui lui Lorenzo, deoarece crede ca Giuliano cel asasinat ar fi fost tatăl său biologic, Lisa descoperă că viața are multe alte secrete.
Firul narativ al începerii, conceperii și încheierii portretului Mona Lisei își face apariția intermitent printre nenumăratele povești nefericite, elaborat treptat intre două acte de vitejie sau supraviețuire în cazanul ținut pe foc de Girolamo Savonarola și țesătorii de intrigi politice, lipsiți de orice scrupule. Procesul creativ al lui Leonardo apare ca o căprioară ascunsă de tufișuri și, alternativ, expusă pericolelor. Romanul face apel la emoțiile cititorului, iar Jeanne Kalogridis pare că a dorit să suscite susținere atât pentru Lisa, cât și pentru celelalte persoane prinse în mijlocul evenimentelor nefericite. Așadar, dacă va plac istoria, arta și finalurile fericite (pentru o parte dintre nefericiții nevinovați), Eu, Mona Lisa va fi satisfăcător.
Dacă citim datele sale biografice, adevărata Mona Lisa, adică Lisa del Giocondo, nu ne apare ca o femeie trecută prin multe evenimente deosebite de-a lungul vieții. Căsătorită cu Francesco del Giocondo și, aparent, claustrată în perimetrii stilului de viața repetitiv, călduț și limitat al unei femei bogate din secolele cincisprezece-șaisprezece, Madonna Lisa a devenit eternă datorită picturii comandate de soțul său. Dacă vă așteptați ca Jeanne Kalogridis să urmeze și prezinte ad literam viața doamnei del Giocondo, veți fi plăcut surprinși să aflați că nu așa stau lucrurile. Naratoarea Lisa, cu toate rigiditățile aferente unei tinere a secolului său, nu ezită să își acorde suficiente momente de rebeliune canalizate împotriva încorsetărilor la care erau supuse reprezentantele sexului feminin.
Dar cine o acompaniază pe Lisa în acest roman? În primul rând, povestea sa de dragoste, unul dintre firele narative principale. Aici, adolescenta Lisa îl întâlnește pe Giuliano de Medici, frumosul și nobilul mezin al Magnificului Lorenzo, iar povestea lor de iubire ia naștere pe fundalul iminentei morți a conducătorului Florenței, bolnav de gută și subminat public și asiduu de înfocatul Savonarola, călugăr dominican și predicator persuasiv, dornic de a deveni un lider reformator al vieții religioase și laice.
În al doilea rând, povestea trecutului familiei de Medici. Un alt Giuliano de Medici, frumosul și inocentul frate al lui Lorenzo, fusese victima unui asasinat organizat in 1478 de către familia Pazzi și susținătorii lor. Lorenzo însuși supraviețuiește cu greu în urma acestui complot, marcat moral pe lângă aceasta. De aici, o întreagă vendetta își intinde tentaculele mortale de-a lungul anilor asupra asasinilor și complicilor demascați, cu excepția unuia, cel pe urma caruia pornesc Leonardo, pictorul din Vinci, și Lorenzo.
În al treilea rând, întâlnim unele dintre capetele luminate ale Renașterii- facem cunoștință cu sus-menționatul Leonardo, cu Botticelli și chiar cu geniul filosofiei renascentiste Pico della Mirandola, poliglotul care vorbea mai mult de zece limbi la vârsta de 14 ani. Acești artizani ai artei vizuale și, respectiv, filosofiei, își integrează poveștile nefericirii personale în țesătura romanului.
Echilibrul social fragil menținut de Lorenzo în ultimii ani ai vieții se destramă după moartea care survine in 1492, atunci când moștenitorul său, Piero, pare să eșueze în încercarea de a fi un bun lider, fiind depășit de haosul socio-politic alimentat de Savonarola. Mai mult, regele francez Carol al VIII-lea toarnă ultima picătură de combustibil peste focul florentin când armata sa ocupă orașul.
Ce poate face Lisa în acest context? În afară de a se căsători în secret cu Giuliano, fără aprobarea tatălui ei, nu prea multe. Atunci când Giuliano dispare, Lisa este forțată de împrejurările nefericite (și în pofida eforturilor de a îl găsi pe Giuliano) să se impace cu tatăl său, negustorul de țesături Antonio Gherardini, cel apăsat de propriul său trecut. Sclava Lisei, Zalumma, este personajul care conferă hotărâre și înțelepciune multora dintre situațiile cu care se confruntă Lisa, atunci când aceasta primește lovitură după lovitură- își pierde mama, încetează să comunice cu tatăl său și, mai târziu, își pierde soțul când e încă o adolescentă. Iar atunci când în scenă intră Francesco del Giocondo, Lisa acceptă o căsătorie nefericită de dragul copilului nenăscut al lui Giuliano, din dorința de a îi conferi acestuia o protecție fragilă și iluzorie, dar ulterior dezintegrată. Rând pe rând, susținătorii familiei de Medici sunt fie convertiți forțat la interesele familiei Pazzi, fie exterminați. Intrigile și secretele sunt mult mai profunde decât îi păreau inițial Lisei. Dar ea este puternică și își cunoaște scopurile, în pofida dezamăgirilor cauzate de cel pe care îl considera a fi tatăl ei și de cel care ii devenise un soț-paravan. Pornind în căutarea asasinului necunoscut al fratelui lui Lorenzo, deoarece crede ca Giuliano cel asasinat ar fi fost tatăl său biologic, Lisa descoperă că viața are multe alte secrete.
Firul narativ al începerii, conceperii și încheierii portretului Mona Lisei își face apariția intermitent printre nenumăratele povești nefericite, elaborat treptat intre două acte de vitejie sau supraviețuire în cazanul ținut pe foc de Girolamo Savonarola și țesătorii de intrigi politice, lipsiți de orice scrupule. Procesul creativ al lui Leonardo apare ca o căprioară ascunsă de tufișuri și, alternativ, expusă pericolelor. Romanul face apel la emoțiile cititorului, iar Jeanne Kalogridis pare că a dorit să suscite susținere atât pentru Lisa, cât și pentru celelalte persoane prinse în mijlocul evenimentelor nefericite. Așadar, dacă va plac istoria, arta și finalurile fericite (pentru o parte dintre nefericiții nevinovați), Eu, Mona Lisa va fi satisfăcător.
RSS Feed
