Viaţa Regelui Carol al II-lea a urmat un traseu plin de iubiri de la leagăn până la tron. A cules cu plăcere orice floare i-a ieşit în cale. Iar când aceasta ofilea, o dădea la o parte, neglijent, fără vreo mustrare de conştiinţă.
Iubirile intense sunt caracteristice familiei regale româneşti, mult mai mult lui Carol al II-lea decât tatălui său, Ferdinand, şi el cunoscut drept un gigolo la curţile europene în tinereţe, chiar dacă la bătrâneţe avea să fie supranumit "cel drept".
Destinele celor doi au fost influenţate profund de sentimente de patriotism şi pasiune. Ferdinand, la fel ca şi Carol, nu se dădea în lături de la relaţii cu femei simple - cerea însă frumuseţe pentru a oferi în schimb favoruri. Ferdinand a respins o femeie pe care o iubea pentru a câştiga coroana, Carol a renunţat la tron pentru frumuseţea roşcată, Magda Lupescu.
Înainte ca bătrâneţea să se facă simţită, Ferdinand se concentrase asupra fiului său cel mai mare, încăpăţânatul Carol, ale cărui escapade amoroase cauzau mai multe bârfe decât aventurile tuturor celorlalţi membri ai familiei regale la un loc. Ferdinand îl iubea imens pe Carol şi i-a fost un dascăl bun atât în metodele de stăpânire a unui regat cât şi în cele de cucerire a femeilor.
"Poţi avea câte iubite vrei", îi spunea bătrânul, "dar nu te încurca vreodată cu femei urâte. Tot ceea ce faci e oglinda gustului şi inteligenţei tale. Dacă nu personalitatea, familia din care faci parte îşi va oferi posibilitatea să alegi ceea ce vrei. Dacă nu e permanent, mai bine fiica frumoasă a unui grădinar decât odrasla hidoasă a vreunui duce. Dacă trebuie lasă-ţi instinctele să-ţi domine fizicul dar nu mintea. E de preferat să ai cât mai multe iubiri cât timp eşti tânăr - vei avea astfel destule amintiri la bătrâneţe."
Cât de bine a urmat Carol sfaturile tatălui său...ştim deja. N-au existat situaţii din care să nu poată să iasă basma curată şi a crezut mereu că orice femeie are preţul ei.
Iubirile intense sunt caracteristice familiei regale româneşti, mult mai mult lui Carol al II-lea decât tatălui său, Ferdinand, şi el cunoscut drept un gigolo la curţile europene în tinereţe, chiar dacă la bătrâneţe avea să fie supranumit "cel drept".
Destinele celor doi au fost influenţate profund de sentimente de patriotism şi pasiune. Ferdinand, la fel ca şi Carol, nu se dădea în lături de la relaţii cu femei simple - cerea însă frumuseţe pentru a oferi în schimb favoruri. Ferdinand a respins o femeie pe care o iubea pentru a câştiga coroana, Carol a renunţat la tron pentru frumuseţea roşcată, Magda Lupescu.
Înainte ca bătrâneţea să se facă simţită, Ferdinand se concentrase asupra fiului său cel mai mare, încăpăţânatul Carol, ale cărui escapade amoroase cauzau mai multe bârfe decât aventurile tuturor celorlalţi membri ai familiei regale la un loc. Ferdinand îl iubea imens pe Carol şi i-a fost un dascăl bun atât în metodele de stăpânire a unui regat cât şi în cele de cucerire a femeilor.
"Poţi avea câte iubite vrei", îi spunea bătrânul, "dar nu te încurca vreodată cu femei urâte. Tot ceea ce faci e oglinda gustului şi inteligenţei tale. Dacă nu personalitatea, familia din care faci parte îşi va oferi posibilitatea să alegi ceea ce vrei. Dacă nu e permanent, mai bine fiica frumoasă a unui grădinar decât odrasla hidoasă a vreunui duce. Dacă trebuie lasă-ţi instinctele să-ţi domine fizicul dar nu mintea. E de preferat să ai cât mai multe iubiri cât timp eşti tânăr - vei avea astfel destule amintiri la bătrâneţe."
Cât de bine a urmat Carol sfaturile tatălui său...ştim deja. N-au existat situaţii din care să nu poată să iasă basma curată şi a crezut mereu că orice femeie are preţul ei.
Prinţul Ferdinand, Regele Carol I, Prinţul Carol al II-lea
Să ne întoarcem în 1881 - Carol I şi Regina Carmen Sylva domnesc în România. Prinţul William de Hohenzollern era moştenitorul de drept la tronul României dar renunţă şi onoarea îi va reveni fratelui mai tânăr, Ferdinand. Fiu al lui Leopold de Hohenzollern şi al Antoniei, infanta Portugaliei, se născuse la Sigmaringen pe data de 24 august 1865. A avut parte de o educaţie aleasă şi când a fost chemat la Bucureşti pentru a-şi asuma coroana a uimit întreaga Europă cu povestea lui de dragoste.
Mătuşa lui, Regina Elizabeta, cunoscută sub numele de Carmen Sylva, o avea drept fecioară de onoare, "primă favorită", pe frumoasa Elena Văcărescu, de descendenţă nobilă dar nu regală. Carmen Sylva dorea ca Elena Văcărescu să se mărite cu Ferdinand. Regele Carol s-a înfuriat, întreg cabinetul politic s-a opus unui asemenea mariaj. Ferdinand a fost însă de acord iar Regele a decis că Elena Văcărescu nu mai are ce căuta în apropierea fiului său. Carmen Sylva a căzut în depresie, a refuzat să se despartă de Elena Văcărescu şi a plecat împreună cu aceasta la Veneţia, unde fusese exilată.
Ferdinand şi-a călcat pe mândrie şi Elena Văcărescu a dispărut din paginile istoriei regale. Apoi Ferdinand s-a auto-convins că e îndrăgostit de Prinţesa Maria a Marii-Britanii, fiica celui de-al doilea băiat al Reginei Victoria, ducele de Edinburgh. Prinţesa avea doar 17 ani, era inteligentă şi cultă.
Din cei 6 copii ai acestui cuplu au trăit 5. Carol s-a născut în 1893. Ceilalţi sunt Prinţesa Elizabeta, născută în 1894, măritată în 1921 cu Regele George al Greciei care, mai târziu, va abdica; Prinţesa Maria, născută în 1899, măritată cu Regele Alexander al Yugoslaviei; Prinţul Nicolae, născut în 1903 şi Prinţesa Ileana, născută în 1908.
Regele Ferdinand a fost respectat, dar nu iubit. Uralele poporului, la vederea trăsurii regale, erau adresate Reginei Maria.
La vârsta de 8 ani Prinţul Carol juca "jocul dragostei" în timp ce alţi copii de vârsta lui făceau sport. Era prezentă Anna, fiica lui Sergius - gazda. O fetiţă frumoasă de 10 ani cu ten închis şi păr auriu.
"Domnule", i-a spus Carol lui Sergius, "Vreau să mă căsătoresc cu fiica ta."
"Suntem onoraţi de această dorinţă", i-a răspuns gazda jocului. "Iar dacă nu o veţi lua în căsătorie onoarea noastră e compromisă, ceea ce nu putem accepta. Vă rog să îmi daţi de îndată un răspuns, dacă nu am să mă adresez Regelui."
"Am să fac ce vreau eu, fie că vorbeşti sau nu cu tatăl meu", i-a răspuns sec Carol.
Sergius era doar un servitor la curte dar a ştiut să profite de această poziţie, trimiţându-şi fiica la studii la Paris. Despre ea se bârfea mai târziu cum că ar fi fost una dintre femeile la care Carol se oprea în timpul escapadelor sale amoroase.
Carol a crescut şi a avut parte de o educaţie bună, atât în literatură, arte dar şi în dragoste. Uneori era un partener extraordinar de conversaţie, alteori părea un idiot. A fost trimis la Munchen, la Academia de Arte. Fugea de profesorii săi şi era găsit de nenumărate ori în compania bucălatelor bucătărese.
Avea 15 ani şi era un băiat cu maniere deosebite. Nici Regina Maria şi nici Ferdinand nu l-au certat odată întors la Bucureşti. Tatăl său i-a ales pentru mai departe un curs de literatură, incluzând autobiografia lui Cellini.
Cellini a devenit astfel o influenţă puternică în viaţa lui Carol care nu se distinsese până atunci nici ca artist nici ca sportiv. Viaţa şi iubirile lui Cellini l-au făcut curios şi a ajuns să admire influenţa geniului italian asupra femeilor. A început să îl imite. Era popular printre cei de la curte şi toate femeile plecau ochii fecioreşte în prezenţa lui. Nu înseamnă că nu se lăsa cu obraji înroşiţi şi chicote după trecerea lui.
Exista totuşi multă demnitate în familia regală, mesele erau frugale, niciunui copil nu i se permitea să uite că e de viţă aleasă.
"Nu suntem bogaţi", spunea Regele Ferdinand. "Nu ne putem oferi luxul unor Hohenzollern sau al unor Windsor." Trebuie specificat că Regele Ferdinand a lăsat o moştenire de 70.000.000 de dolari, cea mai mare moştenire a regatului său.
Chiar şi aşa, fastul nu lipsea de la ceremoniile regale sau apariţiile publice.
"Oamenii nu se bucură atunci când ne văd - ne respectă doar. Şi prefer aşa. Prea multă bucurie la vederea Regelui poate însemna pericol" susţinea Ferdinand.
Aflându-se într-o zi în trăsură alături de mama sa, Carol a observat în mulţime o femeie frumoasă care-l privea stăruitor. Regina Maria a observat şi ea schimbul de priviri.
"Distracţiile tale ne vor aduce necazuri", i-a spus lui Carol.
"E fiica unuia dintre cei mai cunoscuţi ofiţeri ai Armatei", a replicat Carol. "Tata o place imens".
Astfel, la vârsta de 21 de ani Carol se îndrăgosteşte pentru prima dată serios.
Maiorul Lambrino făcea parte din Garda Regală - un bărbat bine, sportiv dar cartofor, activ în cluburile de noapte din Londra şi Cairo. Un soldat excepţional fără prea multe ambiţii. S-a făcut de la început că nu vede relaţia dintre Prinţul Carol şi fiica lui frumoasă, d-ra Zizi Lambrino şi a permis celor doi să se întâlnească mult mai des decât cereau uzanţele vremii. Nimeni nu poate susţine că dragostea lui Carol pentru Zizi nu a fost sinceră.
Mătuşa lui, Regina Elizabeta, cunoscută sub numele de Carmen Sylva, o avea drept fecioară de onoare, "primă favorită", pe frumoasa Elena Văcărescu, de descendenţă nobilă dar nu regală. Carmen Sylva dorea ca Elena Văcărescu să se mărite cu Ferdinand. Regele Carol s-a înfuriat, întreg cabinetul politic s-a opus unui asemenea mariaj. Ferdinand a fost însă de acord iar Regele a decis că Elena Văcărescu nu mai are ce căuta în apropierea fiului său. Carmen Sylva a căzut în depresie, a refuzat să se despartă de Elena Văcărescu şi a plecat împreună cu aceasta la Veneţia, unde fusese exilată.
Ferdinand şi-a călcat pe mândrie şi Elena Văcărescu a dispărut din paginile istoriei regale. Apoi Ferdinand s-a auto-convins că e îndrăgostit de Prinţesa Maria a Marii-Britanii, fiica celui de-al doilea băiat al Reginei Victoria, ducele de Edinburgh. Prinţesa avea doar 17 ani, era inteligentă şi cultă.
Din cei 6 copii ai acestui cuplu au trăit 5. Carol s-a născut în 1893. Ceilalţi sunt Prinţesa Elizabeta, născută în 1894, măritată în 1921 cu Regele George al Greciei care, mai târziu, va abdica; Prinţesa Maria, născută în 1899, măritată cu Regele Alexander al Yugoslaviei; Prinţul Nicolae, născut în 1903 şi Prinţesa Ileana, născută în 1908.
Regele Ferdinand a fost respectat, dar nu iubit. Uralele poporului, la vederea trăsurii regale, erau adresate Reginei Maria.
La vârsta de 8 ani Prinţul Carol juca "jocul dragostei" în timp ce alţi copii de vârsta lui făceau sport. Era prezentă Anna, fiica lui Sergius - gazda. O fetiţă frumoasă de 10 ani cu ten închis şi păr auriu.
"Domnule", i-a spus Carol lui Sergius, "Vreau să mă căsătoresc cu fiica ta."
"Suntem onoraţi de această dorinţă", i-a răspuns gazda jocului. "Iar dacă nu o veţi lua în căsătorie onoarea noastră e compromisă, ceea ce nu putem accepta. Vă rog să îmi daţi de îndată un răspuns, dacă nu am să mă adresez Regelui."
"Am să fac ce vreau eu, fie că vorbeşti sau nu cu tatăl meu", i-a răspuns sec Carol.
Sergius era doar un servitor la curte dar a ştiut să profite de această poziţie, trimiţându-şi fiica la studii la Paris. Despre ea se bârfea mai târziu cum că ar fi fost una dintre femeile la care Carol se oprea în timpul escapadelor sale amoroase.
Carol a crescut şi a avut parte de o educaţie bună, atât în literatură, arte dar şi în dragoste. Uneori era un partener extraordinar de conversaţie, alteori părea un idiot. A fost trimis la Munchen, la Academia de Arte. Fugea de profesorii săi şi era găsit de nenumărate ori în compania bucălatelor bucătărese.
Avea 15 ani şi era un băiat cu maniere deosebite. Nici Regina Maria şi nici Ferdinand nu l-au certat odată întors la Bucureşti. Tatăl său i-a ales pentru mai departe un curs de literatură, incluzând autobiografia lui Cellini.
Cellini a devenit astfel o influenţă puternică în viaţa lui Carol care nu se distinsese până atunci nici ca artist nici ca sportiv. Viaţa şi iubirile lui Cellini l-au făcut curios şi a ajuns să admire influenţa geniului italian asupra femeilor. A început să îl imite. Era popular printre cei de la curte şi toate femeile plecau ochii fecioreşte în prezenţa lui. Nu înseamnă că nu se lăsa cu obraji înroşiţi şi chicote după trecerea lui.
Exista totuşi multă demnitate în familia regală, mesele erau frugale, niciunui copil nu i se permitea să uite că e de viţă aleasă.
"Nu suntem bogaţi", spunea Regele Ferdinand. "Nu ne putem oferi luxul unor Hohenzollern sau al unor Windsor." Trebuie specificat că Regele Ferdinand a lăsat o moştenire de 70.000.000 de dolari, cea mai mare moştenire a regatului său.
Chiar şi aşa, fastul nu lipsea de la ceremoniile regale sau apariţiile publice.
"Oamenii nu se bucură atunci când ne văd - ne respectă doar. Şi prefer aşa. Prea multă bucurie la vederea Regelui poate însemna pericol" susţinea Ferdinand.
Aflându-se într-o zi în trăsură alături de mama sa, Carol a observat în mulţime o femeie frumoasă care-l privea stăruitor. Regina Maria a observat şi ea schimbul de priviri.
"Distracţiile tale ne vor aduce necazuri", i-a spus lui Carol.
"E fiica unuia dintre cei mai cunoscuţi ofiţeri ai Armatei", a replicat Carol. "Tata o place imens".
Astfel, la vârsta de 21 de ani Carol se îndrăgosteşte pentru prima dată serios.
Maiorul Lambrino făcea parte din Garda Regală - un bărbat bine, sportiv dar cartofor, activ în cluburile de noapte din Londra şi Cairo. Un soldat excepţional fără prea multe ambiţii. S-a făcut de la început că nu vede relaţia dintre Prinţul Carol şi fiica lui frumoasă, d-ra Zizi Lambrino şi a permis celor doi să se întâlnească mult mai des decât cereau uzanţele vremii. Nimeni nu poate susţine că dragostea lui Carol pentru Zizi nu a fost sinceră.
Prinţul Carol al României
Anunţarea căsătoriei celor doi a luat pe toată lumea prin surprindere. Chiar dacă era fericit, Maiorul Lambrino a ţinut să specifice, măcar de dragul convenienţelor: "Îţi pui în pericol dreptul la tron". Cunoştea însă foarte bine încăpăţânarea caracteristică a prinţului.
Carol n-a cedat o clipă. Pentru prima dată numele său a devenit cunoscut peste hotare şi cei doi nu-şi mai ascundeau relaţia. Erau văzuţi împreună în locuri publice şi, foarte ciudat, când prinţul a plecat în vizită la Viena, Zizi Lambrino împreună cu tatăl ei se aflau deja acolo. Maiorul îşi vedea de jocurile sale de cărţi iar Carol împreună cu Zizi ieşeau fără escortă la teatru sau la plimbare. Ziarele străine începuseră să devină interesate de aventură şi tot mai multe articole erau publicate despre cei doi.
Acasă, Regele Ferdinand suferea. Susţinea în orice moment că fiul său putea să aleagă orice femeie pentru o aventură dar nu a ezitat să îl cheme imediat pe Carol în România pentru a-l pregăti pe acesta în vederea încoronării.
Regina Maria a avut o singură intervenţie, cerându-i hotărât fiului ei să renunţe la relaţia cu Zizi. Nu a existat o a doua cerere de acest fel.
28 iunie 1914 - se trage un foc de pistol la Saraievo şi întreaga lume explodează. Războiul se întinde în toată Europa. România e sfâşiată de un conflict intern - pe de o parte Regina Maria cerându-i lui Ferdinand să stea de partea Aliaţilor, pe de altă parte Ferdinand, cu strămoşi germani. Ţara va intra în război alături de Franţa, Anglia, Belgia şi Rusia.
Maiorul Lambrino se afla pe front. Carol făcea parte dintr-un regiment combatant şi se afla fie pe front fie în spatele frontului, distrându-se cu colegii ofiţeri. Dragostea era însă prea mare. Într-o seară nu a mai apărut la jocul de cărţi şi două zile mai târziu se căsătorea cu Zizi la Odessa fără a avea aprobarea părinţilor şi fără vreo sancţiune din partea guvernului român.
În schimb în timpul lunii de miere a fost arestat pentru dezertare, ameninţat cu Curtea Marţială. A fost condamnat la închisoare timp de 75 de zile într-un fort militar.
Presa internaţională nu avea timp de problemele Prinţului Carol - se semna armistiţiul. În schimb România fierbea din cauza prinţului neascultător care, la 24 de ani, se căsătorise cu Zizi - Septembrie 1918.
Carol n-a cedat o clipă. Pentru prima dată numele său a devenit cunoscut peste hotare şi cei doi nu-şi mai ascundeau relaţia. Erau văzuţi împreună în locuri publice şi, foarte ciudat, când prinţul a plecat în vizită la Viena, Zizi Lambrino împreună cu tatăl ei se aflau deja acolo. Maiorul îşi vedea de jocurile sale de cărţi iar Carol împreună cu Zizi ieşeau fără escortă la teatru sau la plimbare. Ziarele străine începuseră să devină interesate de aventură şi tot mai multe articole erau publicate despre cei doi.
Acasă, Regele Ferdinand suferea. Susţinea în orice moment că fiul său putea să aleagă orice femeie pentru o aventură dar nu a ezitat să îl cheme imediat pe Carol în România pentru a-l pregăti pe acesta în vederea încoronării.
Regina Maria a avut o singură intervenţie, cerându-i hotărât fiului ei să renunţe la relaţia cu Zizi. Nu a existat o a doua cerere de acest fel.
28 iunie 1914 - se trage un foc de pistol la Saraievo şi întreaga lume explodează. Războiul se întinde în toată Europa. România e sfâşiată de un conflict intern - pe de o parte Regina Maria cerându-i lui Ferdinand să stea de partea Aliaţilor, pe de altă parte Ferdinand, cu strămoşi germani. Ţara va intra în război alături de Franţa, Anglia, Belgia şi Rusia.
Maiorul Lambrino se afla pe front. Carol făcea parte dintr-un regiment combatant şi se afla fie pe front fie în spatele frontului, distrându-se cu colegii ofiţeri. Dragostea era însă prea mare. Într-o seară nu a mai apărut la jocul de cărţi şi două zile mai târziu se căsătorea cu Zizi la Odessa fără a avea aprobarea părinţilor şi fără vreo sancţiune din partea guvernului român.
În schimb în timpul lunii de miere a fost arestat pentru dezertare, ameninţat cu Curtea Marţială. A fost condamnat la închisoare timp de 75 de zile într-un fort militar.
Presa internaţională nu avea timp de problemele Prinţului Carol - se semna armistiţiul. În schimb România fierbea din cauza prinţului neascultător care, la 24 de ani, se căsătorise cu Zizi - Septembrie 1918.
Carol şi Zizi Lambrino
Însurat? Nicio problemă. Escapadele amoroase ale lui Carol devin amuzamentul Europei. Spioni ai lui Ferdinand şi ai Reginei - aflaţi la Paris, Odessa, Viena, Nisa - raportează familiei regale la Bucureşti fiecare mişcare a prinţului şi fiecare aventură nocturnă. Articole în toate ziarele se ocupă de acelaşi lucru. Dacă virtuţile nu i-au adus notorietatea, lipsa de morală l-a propulsat mondial.
Carol n-a uitat-o pe Anna, iubirea din copilărie. Şi în acest timp Zizi oftează şi plânge.
Anna, fiica lui Sergius, părăsise mănăstirea din Paris - era o fecioară voluptuoasă, înzestrată bine de la natură. Avea ochi negri, dansa cu multă graţie iar vocea ei - mărturisea Carol - era ciudată dar plăcută. Discuta cu multă plăcere toate bârfele pe care le auzea la mănăstire, în principal de la Maica Superioară.
"Prinţul Carol o părăseşte pe Zizi pentru o iubire din copilărie" suna titlul unui articol publicat în America.
Atât doar că prinţul nu a pierdut prea mult vremea cu Anna. S-a întors degrabă lângă Zizi, mai frumoasă ca niciodată, care-l aştepta cu lacrimi în ochi şi cu un copil în pântece.
Odată ce Zizi dă naştere unui băieţel, Carol face primul anunţ prin care renunţă la tronul României. România rămâne gură-cască. Curtea regală încearcă orice pentru a-l determina pe Carol să anuleze căsătoria sau să ceară divorţul. Fiicei maiorului Lambrino i se oferă imense sume de bani pentru a accepta un divorţ. La început însă e neînduplecată, cu atât mai mult cu cât tatăl ei o sfătuieşte să se ţină de prinţ "cum se ţine o viţă de vie de pereţii unei biserici".
"Draga mea fiică", scrie maiorul Lambrino, "nu uita că eşti soţia unui bărbat care va fi, într-o zi, regele României. Dacă joci cărţile cum trebuie, vei reuşi să păstrezi numele şi drepturile care-ţi revin. Tatăl tău îţi e alături în aceste clipe grele". Se spune că în aceeaşi perioadă maiorul negocia un împrumut mare cu Prinţul Carol. Nu era omul care să nu profite de situaţie, încercând astfel să asigure un viitor familiei sale.
Carol n-a uitat-o pe Anna, iubirea din copilărie. Şi în acest timp Zizi oftează şi plânge.
Anna, fiica lui Sergius, părăsise mănăstirea din Paris - era o fecioară voluptuoasă, înzestrată bine de la natură. Avea ochi negri, dansa cu multă graţie iar vocea ei - mărturisea Carol - era ciudată dar plăcută. Discuta cu multă plăcere toate bârfele pe care le auzea la mănăstire, în principal de la Maica Superioară.
"Prinţul Carol o părăseşte pe Zizi pentru o iubire din copilărie" suna titlul unui articol publicat în America.
Atât doar că prinţul nu a pierdut prea mult vremea cu Anna. S-a întors degrabă lângă Zizi, mai frumoasă ca niciodată, care-l aştepta cu lacrimi în ochi şi cu un copil în pântece.
Odată ce Zizi dă naştere unui băieţel, Carol face primul anunţ prin care renunţă la tronul României. România rămâne gură-cască. Curtea regală încearcă orice pentru a-l determina pe Carol să anuleze căsătoria sau să ceară divorţul. Fiicei maiorului Lambrino i se oferă imense sume de bani pentru a accepta un divorţ. La început însă e neînduplecată, cu atât mai mult cu cât tatăl ei o sfătuieşte să se ţină de prinţ "cum se ţine o viţă de vie de pereţii unei biserici".
"Draga mea fiică", scrie maiorul Lambrino, "nu uita că eşti soţia unui bărbat care va fi, într-o zi, regele României. Dacă joci cărţile cum trebuie, vei reuşi să păstrezi numele şi drepturile care-ţi revin. Tatăl tău îţi e alături în aceste clipe grele". Se spune că în aceeaşi perioadă maiorul negocia un împrumut mare cu Prinţul Carol. Nu era omul care să nu profite de situaţie, încercând astfel să asigure un viitor familiei sale.
Zizi Lambrino cu fiul ei, Mircea Grigore-Carol
S-a afirmat că, după divorţ, Curtea Regală i-a asigurat financiar viitorul atât fostei soţii a lui Carol cât şi copilului acestora. Mai târziu avocatul ei a susţinut că a fost vorba doar de o modestă pensie.
Dar aşa cum Anna a reapărut la un moment-dat în viaţa Prinţului, se va vedea că şi Zizi îl va bântui mai târziu pe nestatornicul Carol.
Renunţarea lui Carol la tron nu a fost luată o clipă în serios. Când acesta s-a întors la Bucureşti, s-a crezut că "aventurile" au luat sfârşit. Curtea regală era de părere că prinţul trebuia să se însoare cu o femeie de acelaşi rang, să renunţe la plăcerile trupeşti "neoficiale" şi să se pregătească să conducă ţara. Ferdinand îmbătrânea iar Regina Maria era preocupată de curăţenia din casă "pentru ca viitorul Rege să se simtă comfortabil".
Unii spun că Zizi a fost marea dragoste a lui Carol, alţii că a iubit-o mai mult pe D-ra Lupescu.
După divorţ presa a dat în vileag o scrisoare a lui Carol către Zizi, în timp ce acesta îi făcea curte:
"Zizi, Draga Mea,
Sufletul meu, cât de rezervată eşti, la vârsta ta! Se pare că nu crezi că mai există bărbaţi pentru care dragostea înseamnă mai mult decât puterea sau tronul. Îmi urăsc familia. Urăsc viaţa la palat. Nu mă încântă deloc că va trebui să port o coroană. Dacă mă bucură ceva e visul de a-ţi fi alături şi de a avea o viaţă normală şi fericită cu tine. Frumoasa mea! Cere-mi orice sacrificiu! Aş vrea să pot purta straie de ţăran, să muncesc toată ziua la câmp şi seara, cu coasa pe umăr, să mă întorc acasă, la tine. Iubita mea Zizi, spune-mi ce doreşti să fac şi se va împlini! Testează-mi sinceritatea!"
Şi ca o dovadă a devotamentului lui Carol pentru Zizi, o altă scrisoare apare mai târziu, scrisă după căsătoria lui Carol cu Prinţesa Elena.
"Draga mea,
Zizi a mea - îţi scriu această scrisoare ca pe o confesie tragică - plec din viaţa ta, poate nu pentru totdeauna dar cel puţin deocamdată. Viaţa alături de tine mi-a fost senină şi fericită. Mâini haine îmi răpesc acum tot ceea ce am păstrat mai drag în sufletul meu. Păstrează această scrisoare cu grijă căci prin ea recunosc că sunt tatăl copilului pe care îl vei aduce curând pe lume. În ciuda anulării căsătoriei noastre, mă consider încă soţul tău. Fiul tău e şi fiul meu...O, Zizi, te iubesc..."
După naşterea băiatului prinţul nu şi-a ascuns extazul. I-a scris din nou:
Din nou soţiei mele dumnezeieşti,
Zizi a mea. Sunt extaziat, ştirea mi-a adus nespusă fericire. Am ţopăit şi dansat de bucurie. Curând am să vă ţin pe amândoi în braţe."
Se pare că n-a existat o fiinţă mai sentimentală în Europa, cu mai mult suflet decât Maria, sora mai mică a lui Carol. Ea este cea care a devenit cea mai bună prietenă a Prinţesei Elena a Greciei. Cele două erau mereu împreună în timpul vizitelor în Elveţia şi Maria i-a asigurat Elenei un sejur de vis când aceasta a vizitat România.
Familia Regală se pregătea să plece la Roma şi Maria şi-a luat rămas-bun de la Elena. Apoi şi-a îmbrăţişat fratele, pe Carol.
"Adu-o înapoi repede", plângea ea. După puţin timp Carol într-adevăr a adus-o înapoi pe Elena, aceasta devenindu-i soţie.
Bucuria domnea în România. Toate problemele regale păreau a fi rezolvate şi ţara îşi putea vedea acum de drumul spre prosperitate.
Noul cuplu era bogat, tânăr, sănătos şi promitea multe. Căsătoria avusese loc la 10 martie 1921, la Atena, şi cei doi erau felicitaţi de toată lumea.
Prinţesa Elena era fiica Regelui Constantin al Greciei. Mama ei era Prinţesa Sophie a Germaniei. Elena era o frumuseţe plină de şarm şi personalitate iar românii au iubit-o extraordinar de mult.
Regatul României urma aşadar să aibă din nou la tron o regină frumoasă, graţioasă şi inteligentă.
Dar aşa cum Anna a reapărut la un moment-dat în viaţa Prinţului, se va vedea că şi Zizi îl va bântui mai târziu pe nestatornicul Carol.
Renunţarea lui Carol la tron nu a fost luată o clipă în serios. Când acesta s-a întors la Bucureşti, s-a crezut că "aventurile" au luat sfârşit. Curtea regală era de părere că prinţul trebuia să se însoare cu o femeie de acelaşi rang, să renunţe la plăcerile trupeşti "neoficiale" şi să se pregătească să conducă ţara. Ferdinand îmbătrânea iar Regina Maria era preocupată de curăţenia din casă "pentru ca viitorul Rege să se simtă comfortabil".
Unii spun că Zizi a fost marea dragoste a lui Carol, alţii că a iubit-o mai mult pe D-ra Lupescu.
După divorţ presa a dat în vileag o scrisoare a lui Carol către Zizi, în timp ce acesta îi făcea curte:
"Zizi, Draga Mea,
Sufletul meu, cât de rezervată eşti, la vârsta ta! Se pare că nu crezi că mai există bărbaţi pentru care dragostea înseamnă mai mult decât puterea sau tronul. Îmi urăsc familia. Urăsc viaţa la palat. Nu mă încântă deloc că va trebui să port o coroană. Dacă mă bucură ceva e visul de a-ţi fi alături şi de a avea o viaţă normală şi fericită cu tine. Frumoasa mea! Cere-mi orice sacrificiu! Aş vrea să pot purta straie de ţăran, să muncesc toată ziua la câmp şi seara, cu coasa pe umăr, să mă întorc acasă, la tine. Iubita mea Zizi, spune-mi ce doreşti să fac şi se va împlini! Testează-mi sinceritatea!"
Şi ca o dovadă a devotamentului lui Carol pentru Zizi, o altă scrisoare apare mai târziu, scrisă după căsătoria lui Carol cu Prinţesa Elena.
"Draga mea,
Zizi a mea - îţi scriu această scrisoare ca pe o confesie tragică - plec din viaţa ta, poate nu pentru totdeauna dar cel puţin deocamdată. Viaţa alături de tine mi-a fost senină şi fericită. Mâini haine îmi răpesc acum tot ceea ce am păstrat mai drag în sufletul meu. Păstrează această scrisoare cu grijă căci prin ea recunosc că sunt tatăl copilului pe care îl vei aduce curând pe lume. În ciuda anulării căsătoriei noastre, mă consider încă soţul tău. Fiul tău e şi fiul meu...O, Zizi, te iubesc..."
După naşterea băiatului prinţul nu şi-a ascuns extazul. I-a scris din nou:
Din nou soţiei mele dumnezeieşti,
Zizi a mea. Sunt extaziat, ştirea mi-a adus nespusă fericire. Am ţopăit şi dansat de bucurie. Curând am să vă ţin pe amândoi în braţe."
Se pare că n-a existat o fiinţă mai sentimentală în Europa, cu mai mult suflet decât Maria, sora mai mică a lui Carol. Ea este cea care a devenit cea mai bună prietenă a Prinţesei Elena a Greciei. Cele două erau mereu împreună în timpul vizitelor în Elveţia şi Maria i-a asigurat Elenei un sejur de vis când aceasta a vizitat România.
Familia Regală se pregătea să plece la Roma şi Maria şi-a luat rămas-bun de la Elena. Apoi şi-a îmbrăţişat fratele, pe Carol.
"Adu-o înapoi repede", plângea ea. După puţin timp Carol într-adevăr a adus-o înapoi pe Elena, aceasta devenindu-i soţie.
Bucuria domnea în România. Toate problemele regale păreau a fi rezolvate şi ţara îşi putea vedea acum de drumul spre prosperitate.
Noul cuplu era bogat, tânăr, sănătos şi promitea multe. Căsătoria avusese loc la 10 martie 1921, la Atena, şi cei doi erau felicitaţi de toată lumea.
Prinţesa Elena era fiica Regelui Constantin al Greciei. Mama ei era Prinţesa Sophie a Germaniei. Elena era o frumuseţe plină de şarm şi personalitate iar românii au iubit-o extraordinar de mult.
Regatul României urma aşadar să aibă din nou la tron o regină frumoasă, graţioasă şi inteligentă.
Prinţesa Elena a Greciei, Prinţul Carol al României
În decembrie 1925 Carol intră într-o nouă poveste de infidelitate care le depăşeşte pe toate celelalte. Cu o lună înainte luase parte, la Londra, la înmormântarea Alexandrei de Danemarca, Regina Angliei. După ceremonie Carol s-a oprit în Paris, întâlnindu-se cu prieteni mai vechi şi cheltuind bani ca un nabab.
La Bucureşti exista un oarecare negustor pe nume Lupescu, un tip simplu dar priceput în ale afacerilor. Avea o fiică, Magda, plină de şarm, cu părul roşcat. "Ochii ei", a declarat Carol, "sunt scânteietori precum Calea Lactee".
Carol a fost înconjurat de intrigi romantice încă din zilele tinereţii. La 16 ani avea o relaţie serioasă cu o femeie de 30 de ani. Devenise o figură familială la Teatrul Naţional din Bucureşti fiind atras de actriţe şi de fetele din corul de acolo. Avusese şi ajutor: directorul teatrului îi făcea cunoştinţă cu tinerele domnişoare de acolo.
Se spune aşadar că pe Magda Lupescu a cunoscut-o la teatru. Aceasta a devenit cea de-a treia femeie pe lista dramelor prinţului. Magda fusese măritată de la 16 ani şi a divorţat curând după ce l-a întâlnit prima dată pe Carol la Bucureşti, chiar dacă legătura dintre ei a fost descoperită mult mai târziu.
La Bucureşti exista un oarecare negustor pe nume Lupescu, un tip simplu dar priceput în ale afacerilor. Avea o fiică, Magda, plină de şarm, cu părul roşcat. "Ochii ei", a declarat Carol, "sunt scânteietori precum Calea Lactee".
Carol a fost înconjurat de intrigi romantice încă din zilele tinereţii. La 16 ani avea o relaţie serioasă cu o femeie de 30 de ani. Devenise o figură familială la Teatrul Naţional din Bucureşti fiind atras de actriţe şi de fetele din corul de acolo. Avusese şi ajutor: directorul teatrului îi făcea cunoştinţă cu tinerele domnişoare de acolo.
Se spune aşadar că pe Magda Lupescu a cunoscut-o la teatru. Aceasta a devenit cea de-a treia femeie pe lista dramelor prinţului. Magda fusese măritată de la 16 ani şi a divorţat curând după ce l-a întâlnit prima dată pe Carol la Bucureşti, chiar dacă legătura dintre ei a fost descoperită mult mai târziu.
Magda Lupescu
Dacă iubirile lui Carol nu-l pot ierta, e clar că nici Carol nu-şi poate uita iubirile chiar dacă dragostea pentru ele se mai răceşte. Între Carol şi Magda are loc un schimb de scrisori, timp în care se duc negocierile de divorţ cu Zizi Lambrino, timp în care se duc tratativele pentru căsătoria cu Prinţesa Elena a Greciei. Devine foarte clar că prinţul şi roşcata Magda plănuiseră din timp întâlnirea din Franţa, după înmormântarea Reginei Angliei. Dar întâlnirea lor nu a fost ţinută în secret. Carol s-a afişat cu Magda peste tot. Au vizitat cafenelele faimoase, teatrele şi cluburile frecventate de mulţi străini cunoscuţi ce locuiau în Paris.
Carol a cumpărat acolo o casă. Venitul său în acea perioadă era de 30.000 de dolari pe an - venit rezultat din moştenirea pe care i-o lăsase bunicul său, Carol I - dar acesta nu-i fusese de ajuns, aşa că a fost recomandat unui bancher în vederea unui împrumut.
Casa lor a devenit un locaş de orgii, se ţineau petreceri şi cei doi călătoreau mult în aceeaşi perioadă. Au vizitat Milano, Veneţia, Torino - urmăriţi mereu de presă. La începutul lui 1925 Regina Maria a trimis un emisar special la Paris cerându-i lui Carol să revină imediat acasă, alături de soţia şi de copilul său Mihai - care avea deja 4 ani - şi să o părăsească pe Magda. Fără nici un rezultat.
În decembrie 1925 Carol a trimis tatălui său Ferdinand o notificare prin care renunţa la tronul României.
"Am să renunţ, de asemenea, la apartenenţa mea la Casa Regală", a adăugat. Indignarea în România e imensă şi, la 4 ianuarie 1926, Adunarea Naţională Constituantă va promulga trei legi ratificând acceptarea renunţării lui Carol la tron şi instituind o regenţă - vezi aici.
Regina Maria nu îl mai tolerează pe Carol şi în curând ruptura dintre ei devine evidentă. În octombrie 1926, în timp ce se îndreaptă către America, declară:
"Carol a făcut o greşeală imensă. Îşi va primi pedeapsa cum merită, prinţ sau nu. Sper doar că într-o zi se va întoarce."
În timp ce fiul său Mihai e numit rege, Carol şi D-na Lupescu trăiesc într-o vilă în afara Parisului. Un mesager le va aduce vestea morţii Regelui Ferdinand urmat de un altul, cu un mesaj de la I. C. Brătianu amintindu-i că România şi-a închis porţile pentru fiul rătăcitor. Va continua o vreme să se auto-intituleze "Regele Carol al României". Mai târziu însă îşi va lua numele de Carol Caraiman.
Carol a cumpărat acolo o casă. Venitul său în acea perioadă era de 30.000 de dolari pe an - venit rezultat din moştenirea pe care i-o lăsase bunicul său, Carol I - dar acesta nu-i fusese de ajuns, aşa că a fost recomandat unui bancher în vederea unui împrumut.
Casa lor a devenit un locaş de orgii, se ţineau petreceri şi cei doi călătoreau mult în aceeaşi perioadă. Au vizitat Milano, Veneţia, Torino - urmăriţi mereu de presă. La începutul lui 1925 Regina Maria a trimis un emisar special la Paris cerându-i lui Carol să revină imediat acasă, alături de soţia şi de copilul său Mihai - care avea deja 4 ani - şi să o părăsească pe Magda. Fără nici un rezultat.
În decembrie 1925 Carol a trimis tatălui său Ferdinand o notificare prin care renunţa la tronul României.
"Am să renunţ, de asemenea, la apartenenţa mea la Casa Regală", a adăugat. Indignarea în România e imensă şi, la 4 ianuarie 1926, Adunarea Naţională Constituantă va promulga trei legi ratificând acceptarea renunţării lui Carol la tron şi instituind o regenţă - vezi aici.
Regina Maria nu îl mai tolerează pe Carol şi în curând ruptura dintre ei devine evidentă. În octombrie 1926, în timp ce se îndreaptă către America, declară:
"Carol a făcut o greşeală imensă. Îşi va primi pedeapsa cum merită, prinţ sau nu. Sper doar că într-o zi se va întoarce."
În timp ce fiul său Mihai e numit rege, Carol şi D-na Lupescu trăiesc într-o vilă în afara Parisului. Un mesager le va aduce vestea morţii Regelui Ferdinand urmat de un altul, cu un mesaj de la I. C. Brătianu amintindu-i că România şi-a închis porţile pentru fiul rătăcitor. Va continua o vreme să se auto-intituleze "Regele Carol al României". Mai târziu însă îşi va lua numele de Carol Caraiman.
Carol şi Magda Lupescu
Magda Lupescu îl va ruga stăruitor pe Carol să se întoarcă în ţară. Îl va urma sau va rămâne în Franţa, cum va spune prinţul.
"Nu plec acum. Brătianu e adversarul meu politic. Am să-l înving când va veni vremea" răspunde Carol.
Cei doi trăiesc deja de mai mult de patru ani fără a fi căsătoriţi. Fugiseră împreună când Magda avea 25 de ani şi Carol 32. Au rămas împreună până când Carol ia avionul şi se întoarce în România auto-proclamându-se rege.
E primit cu braţele deschise, căci românii sunt un popor plin de temperament, gata să ierte aventurile dacă e vorba de o persoană cu sânge nobil. Şi e mult mai bine să ai un rege matur decât un copil de 9 ani.
"Mihai are destul timp să se bucure de copilărie şi să poarte coroana când tatăl său va îmbătrâni şi-l va urma pe Ferdinand". Bucuria sosirii regelui face ca poporul să uite că Ferdinand abia a fost înmormântat.
"Nu plec acum. Brătianu e adversarul meu politic. Am să-l înving când va veni vremea" răspunde Carol.
Cei doi trăiesc deja de mai mult de patru ani fără a fi căsătoriţi. Fugiseră împreună când Magda avea 25 de ani şi Carol 32. Au rămas împreună până când Carol ia avionul şi se întoarce în România auto-proclamându-se rege.
E primit cu braţele deschise, căci românii sunt un popor plin de temperament, gata să ierte aventurile dacă e vorba de o persoană cu sânge nobil. Şi e mult mai bine să ai un rege matur decât un copil de 9 ani.
"Mihai are destul timp să se bucure de copilărie şi să poarte coroana când tatăl său va îmbătrâni şi-l va urma pe Ferdinand". Bucuria sosirii regelui face ca poporul să uite că Ferdinand abia a fost înmormântat.
Mihai şi Carol
RSS Feed
