Zilele trecute am avut ocazia să vizitez o expoziţie pe cât de lugubră cu numele, pe atât de plină de viaţă şi culoare când dai cu ochii de ea. Personal, am interpretat-o ca pe o încercare (încununată de succes) de a transforma subiectul morţii şi al descompunerii într-o experienţă cu tentă ludică. Recunosc, mă sperie foarte mult moartea, m-a infricoşat încă din copilărie, şi nu din cauză că separă corpul de suflet (sau materia de energie), ci pentru nimicul la care ajunge să reducă această materie după ce momentul detaşării dintre cele două planuri s-a produs. E acceptabil că vom muri la un moment dat, dar îmi este greu să mă acomodez cu ideea ca acest cămin terestru pe care îl locuiesc (de) atata timp se va topi. Oasele, craniile, privirea goală şi rânjetul împietrit nu sunt cele mai dezirabile imagini pe retină, însă experienţa trăită la expoziţie, înconjurată fiind de obiecte de artă cu tematică morbidă, m-a făcut să mă detaşez, cel puţin temporar, de temerile mele şi să recunosc faptul că arta poate exista în orice concept, fie urăt sau înfricoşător. Dacă tratezi moartea ca un egal, ajungi să o domini, orice şi oricât ţi-ar fura. De ajuns cu expunerile personale pentru această seară, voi lăsa imaginile să se exprime mai mult prin ele însele decât prin cuvintele mele, voi fi concisă şi mai retrasă decât de obicei.
Revenind la expoziţia în sine, câteva detalii tehnice se impun. Pentru cei care doresc să o viziteze, expoziţia e deschisă între 17-21, de luni până sâmbătă, 29 februarie fiind ultima zi în care creaţiile mai sunt expuse pentru a fi privite (Jean Luis Calderon 44, Bucureşti). Accesul este liber sută la sută, iar atmosfera este caldă. Lucrările au fost realizate prin metode variate – pictură, modelare, cusut sau desen. Cel mai important aspect referitor la ceea ce am experimentat este că am simţit implicarea şi entuziasmul artiştilor care au expus şi care prezintă colecţia de obiecte în cuvintele următoare:
”De la craniile de pe pietre de morminte sau sticluţe de otravă; sărmanul Yorrick; Ziua Morţilor din Mexic; Memento Mori sau Vanitas din pictura Renascentistă şi Barocă; Totenkopf; tatuajele de bikeri; Jolly Roger; Goth, Punk, Death Metal; Dansele Macabre din Evul Mediu; serigrafiile lui Andy Warhol; craniul anamorfic al lui Hans Holbein; celebrul craniu al lui Damien Hirst; Skeletor, Red Skull, Ghost Rider – Craniul – indiferent dacă reprezintă Moartea, Răul, Vanitatea existenţei, sau dimpotrivă, Viaţa – a exercitat întodeauna o puternică atracţie vizuală asupra artiştilor din toate timpurile.
De aceea noi, cei de la Vatra Collective, ne-am decis să invităm artişti de toate felurile, de la noi din ţară – cunoscuţi şi necunoscuţi, tineri şi mai puţin tineri, artişti “serioşi”, grafferi, designeri, ilustratori, sculptori, etc. – pe care să-i provocăm să creeze o colecţie de cranii cât mai diferite ca şi forme, stiluri, culori şi sensuri”
(Vatra Collective)
Selecţia de fotografii de mai jos a fost realizată cu acordul oamenilor drăguţi de la expoziţie, care mi-au permis să folosesc orice resurse de acest tip. Restul lucrărilor vor rămâne un mister până ce veţi vizita expoziţia. Eu aş mai merge încă o dată.
Revenind la expoziţia în sine, câteva detalii tehnice se impun. Pentru cei care doresc să o viziteze, expoziţia e deschisă între 17-21, de luni până sâmbătă, 29 februarie fiind ultima zi în care creaţiile mai sunt expuse pentru a fi privite (Jean Luis Calderon 44, Bucureşti). Accesul este liber sută la sută, iar atmosfera este caldă. Lucrările au fost realizate prin metode variate – pictură, modelare, cusut sau desen. Cel mai important aspect referitor la ceea ce am experimentat este că am simţit implicarea şi entuziasmul artiştilor care au expus şi care prezintă colecţia de obiecte în cuvintele următoare:
”De la craniile de pe pietre de morminte sau sticluţe de otravă; sărmanul Yorrick; Ziua Morţilor din Mexic; Memento Mori sau Vanitas din pictura Renascentistă şi Barocă; Totenkopf; tatuajele de bikeri; Jolly Roger; Goth, Punk, Death Metal; Dansele Macabre din Evul Mediu; serigrafiile lui Andy Warhol; craniul anamorfic al lui Hans Holbein; celebrul craniu al lui Damien Hirst; Skeletor, Red Skull, Ghost Rider – Craniul – indiferent dacă reprezintă Moartea, Răul, Vanitatea existenţei, sau dimpotrivă, Viaţa – a exercitat întodeauna o puternică atracţie vizuală asupra artiştilor din toate timpurile.
De aceea noi, cei de la Vatra Collective, ne-am decis să invităm artişti de toate felurile, de la noi din ţară – cunoscuţi şi necunoscuţi, tineri şi mai puţin tineri, artişti “serioşi”, grafferi, designeri, ilustratori, sculptori, etc. – pe care să-i provocăm să creeze o colecţie de cranii cât mai diferite ca şi forme, stiluri, culori şi sensuri”
(Vatra Collective)
Selecţia de fotografii de mai jos a fost realizată cu acordul oamenilor drăguţi de la expoziţie, care mi-au permis să folosesc orice resurse de acest tip. Restul lucrărilor vor rămâne un mister până ce veţi vizita expoziţia. Eu aş mai merge încă o dată.